marți, 10 decembrie 2013

În drum spre Europa



Dragă Europa,
Eu cam n-o am cu scrisu' diplomatic,parcă ni-i şi oarecum să-ţi scriu aşa direct, poate îs cam îndrăzneaţă, poate trebuia prin cineva s-ajung la tine, că la  noi asa-i , numa p*in cineva se face tot, da', deamu cu iertare daca ceva n-o să zic cum trebu'. Noi sintem o ţarişoară tare mititică, tu practic nish nu ne vezi ,nish nu ne-auzi, poate doar cind beai un pahar de vin bun, întorci sticla ca să vezi de unde-i. "...mmm Moldova?? ???" , ei da noi nu ne supărăm...noi în general nu sîntem supărăcioşi, pe cuvînt. Nu sîntem. Mai în scurt uite-i care-i treaba. Noi demult vrem în tine. Toti zic c-aşai de ghini dupa ce intri, ca iaca parca-am vre şi noi, că tot stăm aşa sîngurei...am mai fost noi sub români, ş-apoi ruşii ne-o luat asa pe-o parte, da amu tare am vre sa intram direct în netale. Ai noştri care au mai fost, zic ca-i tare binişor, si daca e sa faci o treaba, apoi doar cu Europa s-o faci. Şi- i cred. C-atunci cînd vin din colo amarnic mai miroase de la dînşii a viaţă bună. Poate ai vrea să ştii mai multe despre noi. Ce să-ţi zic? Noi sîntem tare deosăghiţi de restu' ai tăi. În primul rind noi abia de citeva zile ştim cum se cheamă limba în care vorbim. Da, română. Pînă amu aveam două, da ne înţelegeam  ca în una singură. La inceput am avut şi dicţionar, da pe urmă ne descurcam fără. Limba asta se dă vrei-nu-vrei, la orice n-ai pune-o. Ne străduim să vorbim mai româneşte, cruceamăsismele, bledismele şi ..zdamăsismele  devin deja arhaisme pentru noi. Dacăvrem în Europa, apoi numai cu cultură. Numai. Noi nu sintem răi. Noi sărim la nevoie oricînd e nevoie. Iaca spre exemplu merg în rutieră şi transmit 5 lei, apoi numaidecît cuşma de nurca cărei îi întind, mă întreabă cu ceafa, ,,Skoliko?mne, poshitati shtoli?" . De parcă cu 5 lei pot să meargă 2 oameni...cînd îi 3 lei călătoria.. Da eu nu mă supar.. eu tac şi strecor un sucism printre dinţi..da sucismul la noi  e exerciţiu de înălbire a danturii asa că...cu cît mai des, cu atît mai alb.
 La noi la nunţi mai dansează femeie cu femeie. Da, poate la voi asta sună tare intim, la noi asta e tare frumos şi vesel, mai ales cînd omu'(bărbatul) îi dus la fumat şi vrei, da n-ai cu cine.  Bărbaţii noştri de cîţiva ani s-au învăţat să poarte roz , bărbaţeii  noştri încă mai rîgîie cînd se ridică de la masă, femeile uneori se supară şi-i numesc ,,porci", da pe urmă le trece... asa-i dacă am trait cu ruşii atîta amar de vreme. Da pîn' la urmă.. eu cred că şi un englez  rîgîie, ca-i anatomic, n-ai ce face...îi vine omului, na... poate mai cultural...eu ştiu... "Ză gîîîîîîîîrrrr", da o face oricum.
 Undeva avem afinităţi definitorii. Femeile noastre îs c-aş a voastre. Fac complimente doar atunci cînd sigur nu-ţi stă bine. În rest tac. Chestia asta ne apropie.
  Nu sîntem hapsîni. Ne mulţumim cu ce ni se dă. Chiar de nu ne place, tăcem, c-aşa am fost învăţaţi. Iaca bunăoara eu... ne-o dăruit omu' meu la o aniversare, o lumînare...eu am înghiţit sec, şi l-am cuprins şi l-am pupat de credeam că-l înăduş.., şi i-am zis că "lumînare mai frumoasă n-am avut în viaţa me'". Da în mintea mea mă gindeam...la anul oare ce urmează..vreun sfeşnic sau vreun sicriu...????????Că s-ar combina şi cu una şi cu alta.
  Noi avem tapci de firmă. Autohtonă. Verificaţi în timp, talpă trainică, turnată ca nu ţi-i înghite nici glodul de după taifunul Haiyan.."Floare"- s cheamă. Şi chiar mă gîndeam că dacă intrăm, o-m face vreun holding cu Adidas-ul sau altceva. Noi punem talpa, ei şiretul. În loc de un R în cerculeţ ,noi punem o floricică..şi împrejur la Adidas, brodăm cu aţă colorată. Că nouă ne plac ţăţălile. O sa vă placă şi vouă.
  Noi avem un cuvînt care nu ştiu cum să ţi-l traduc... Mohorici. La noi o născut femeia, pui mohorici, a fătat  vaca, tai viţelul  şi pui mohorici, ai primit viză....deja un mohorici e puţin. Şi tot aşa. Şi tot ce se face, se face numa cu oameni buni.
 La noi nimic din mincarea rămasă nu se aruncă,  se înveleşte c-o pleoncă şi se pune în frigider. Că din ce-o rămas mai hraneşti un om flămînd, zicea bunic-mea. La noi a fost război, ş-apoi a fost foamete. Iaca de ce la noi nimic nu s-aruncă.
 Noi încă nu ştim de fapt a mînca sănătos. La noi sărbătorile  încep cu 13 feluri  de mîncăruri reci si 4 calde , băutura şi cu botul-calului  îs all inclusive.
 Pe bărbaţii noştri să nu-i crezi.  Dacă te duci la o nuntă şi  bărbatutu, ameţit,  îţi şotpteşte  nieros că te "jupoaie acasă", nu-l crede. Că te înşerbinţi degeaba,.Cînd  tu  deamu n-ai răbdare saă se dezbrace mireasa mai repedce ca să te duci sa te dezbraci şi tu...  bărbatul hor-hor...în dormitor.. ş-atunci te juri că dată viitoare nu mai aştepţi torta.
Noi nu ştim să ne lăudăm cu invenţii, noi dacă şi inventăm ceva, ţine de domeniul unui teasc, a unei sobe sau cum sa baţi o doagă. În schimb noi ştim să ne bucurăm ca nişte copii, de orice, de-un beculţ pus de primărie, de-o gropă reparată, de murăturile care s-au primit gustoase anu' ista. Modeşti şi curaţi
Femeile noastre gătesc gustos. Îmbrobodite, c-aşa se cuvine. La noi pîinea bună se coace pe vatră, răciturile stau la foc 7 ceasuri şi mămăliga n-are boţuri. Carnea o coace omu', adică barbatul, da noi, muierele, adică femeile, ştim a înflori o masă după care de rîgîiit eneglezul cu mulţi de-lde  -ing la urmă.
 Aşă că, draga mea Europă, dacă ţi-am trezit interes, ia-ne. Sîntem săraci, în schimb voi veţi fi mai bogaţi cu noi.

 La noi tot lucrul se incepe cu Doamne-ajută!

Cu Doamne-ajută!

P.S. Iţi trimit şi-un beci..cu di tăti... cum n-are nimeni, cum numai noi avem!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu