Iubire cu ecou

 În primul rînd aș vrea să îmi cer iertare. De la tine. Să mă ierți că nu ai fost primul bărbat în viața mea. Că am mușcat pătimaș din iubire ca o leoaică din carnea fragedă a unui pui de antilopă, fără să mă gîndesc că aveam să te întîlnesc pe tine peste ceva timp. N-am făcut-o, m-am dăruit cu toți mușchii mei altora și inima mea tot lor le-am dat-o... și am rămas atît de goală în fața ta, carne vie, cu toate vasele vizibile, poţi să-mi auzi muşchiul cardiac contractîndu-se şi plămînii înghiţind lacom oxigen. Şi pentru că nu îmi vorbești, fiecare particulă a corpului meu sîngerează vinovată că nu reușesc să te mîngîi, să îți vorbesc tandru, așa cum am făcut-o cu celelalte iubiri ale mele. Iartă-mă. Așa le-a orîndînduit Dzeu cred, mi te-a trimis mai tîrziu. Iar eu nu am puterea de nesupunere voinței Sale. Eu vreau să te sărut pe gene, dar nu reușesc...nu am timp.

Și dacă tot e prea scump să-mi cumpăr o casă lîngă mare, o să-mi fac într-o zi o mare lîngă casă. Măcar pentru cele cîteva palme de timp care au mai rămas. Și pentru că tu ai ochi să vezi orice, numai nu marea, am să stau ș-am s-o privesc îndelung singură, pînă cînd o să te fac să-mi dai cu picorul în inimă, semn că mă ierți pentru tot, pentru alintările și poeziile spuse ne-ție, pentru sărutările și rozul obrajilor de care eu nu pot să mă satur, chiar dacă știu că și tu le aștepți.

Să nu mă crezi rea. Pentru că nu sînt. Ești în dezavantajul de a nu fi fost prima iubire. Ești  a doua. Sau poate a treia. Și nu știu dacă ești și ultima. Inima mea însă nu dă premii pentru locuri, ea te iubește or nu te iubește. Și așa a facut-o cu toți pînă la tine. Iar inima mea te iubește.

Prima dată am iubit cu desfrîu sufletesc. Eram nebună, găseam în mine atîta zel încît puteam să merg pe pămîntul  presurat cu bucăţi mici de sticlă de la oglinzi şi veselă stricată, să merg şi să ajung la capăt cu picioarele roşii şiroind și să-l sărut fericită, de parcă adunasem bujori nu cioburi, și să-i spun că-l iubesc. N-ai să înțelegi cum a fost, pentru că tu nu iubești așa încă. Prima mea iubire m-a făcut s-o iubesc pe a doua cu mai mult galben, iar pe tine, pe a treia cu mai mult galben și roș.
 Te-am înșelat. Continui să o mai fac. Mă las cuprinsă de alte mîini în timp ce tu dormi sau, uneori lovești pînă mă doare... în zadar însă, continui să fii o Ană zidită în pereți, mută, udă și goală. În timp ce eu dorm lîngă altcineva. Iartă-mă. Dar nu pot altfel. O să vină o zi cînd o să-mi iau o salbă de flori albastre la gît și am să mă dedic o viață întreagă pentru tine şi pentru toate dorinţele tale, care, să mă crezi, mi le-ai şoptit inconştient prin toată atingerea şi pivirea şi gestul nechibzuit pe care doar eu le-am simțit.

Şi eu... eu sărut pe altcineva  pe frunte şi-i şoptesc noapte bună, şi rîd de degetele lui de la picioare, şi fac feţe amuzante cînd el plînge. Altcineva e "cel mai important pentru mine" al meu acum. Altcineva îmi sare-n braţe cînd mă revede după mult timp. Tu? Tu pur şi simplu încerci zi de zi să mă urăști pentru asta, şi nu poți. Pentru că știi cît de mult deja, iubesc ziua cînd ochii noștri vor clipi în același timp, avîndu-i în față, tu, pe-ai mei și eu pe-ai tăi, Dragul meu fiu, nenăscut încă.

 - Îți este greu mamă cu mine sub inimă, cum te simți?

 - Goală.

- Cît de goală, mamă?

 -Pînă la  fericire!

Sînteți trei iubiri, iar eu una...să nu-mi dați drumul mîinii pentru că eu singură sînt flori de cîmp moarte...cu miros de pustiu..

Efect de fasole rusesti

Eu am avut o copilărie sovietică. Mai bine zis, primii 5 ani din viața mea au fost sub drapelul roș-verde al Uniunii. Eu nu știu cum copilăreau la acea vreme alți copii, din SUA, Germania...o fi fost poate mai fericiți, o fi purtat încă de pe atunci ADIDAS, o fi fost sătui de hamburgerii de la McDonald's, eu însă exaltam  în păduchii mei sovietici și-i mulțumeam lui Ulianovici că, prin trudul și pudoare sa nemărginită, a făcut ca strugurele meu de poamă să stoarcă mult must de garoafe roșii, iar bucuria de a fi bobiță a aceluiași strugure, căpăta aripi și mai mari cînd  ne adunam ca frații la măliga sovieto-moldovenească, care era și ea nu galbenă...ci purpurie.
 Cîntam despre Lenin, cîntam despre mai, fluturam cu nesaț stegulețe roșii pe care, și acum îmi amintesc, erau amprentate un porumbel alb, un glob și nemuritoarele мир труд май! 
 Eu, ca și toți ceilalți semeni ai mei, eram copii ai Uniunii și toți ca unul treceam prin exact aceleași momente ale vieții, care semănau între ele ca uniformele școlare, cu "manjăti și pestelși"spălate și crocmolite la fiecare 2 zile. Ca și celorlalte fete, mi s-au făcut găuri pentru cercei, frecîndu-mi-se urechile cu sare, ca și toți copiii, ne adresam cu ..vna sau ..vici, ca și toți, de la 4 ani spuneam poezii în limba rusă  la matinee, și tot de mici eram obligați să-l venerăm pe Lenin...și pentru că l-am prea venerat, l-am pierdut pe un Eminescu, am smuls din noi un tricolor și-am îngropat cu țipăt viu o Românie Mare.
 Și nu cred că reveneam la aceste amintiri deloc nostalgice, daca nu venea, ca în fiecare an, sărbătoarea de 9 mai, care iarăși ne împarte între ai noștri și ai voștri, între boi și îngeri, între un Aldea-Teodorovici și un Kobzon. 
 Mare vîlvă, dle Chirtoacă, mare vîlvă. Nu știu cine o fi autorizat scandalosul concert din piață, cu prestația celor doi diletanți ai muzicii rusești, neta...sau alde netale, cert este că mîine în orașul  nostru va răsuna, în tril de mai, ...Этот День Победы... În piață. În piața în care, de pe umerii lui tata, eu am fluturat prima dată un tricolor micuț, atît de micuț ca și sîmburele de independență spre care tindeam atît de nesiguri. În piața în care eu mi-am pelonifritat rinichii în iarna lui 2000, cînd îmi apăram istoria de roșul comunist. În piața unde am cîntat libertate, sfîntă libertate, mîine vor cînta Kobzon și Leșcenko. Și n-aș avea nimic împotriva lor. Cîntați,  oriunde, oricum, dar nu mîine.. și nu acolo.
9 mai e ziua în care am fost ocupați de un regim, de cancerul căruia nu ne putem lecui nici azi. Mîine mulți vor veni cu garoafe la marele eveniment și vor trăi cu intensitate Ziua Marii Eliberări. 
Da cine dracu v-a rugat să ne eliberați, mhm?
 Trebuia să ne lăsați pradă mustaței lui Hitler, că sigur nu ajungeam prin Siberii și nu ne destrămam ca neam. Poate astăzi am fi ajuns un mic Luxembourg sau măcar o ață de la fusta lui Merkel, am fi vorbit și o germană, am fi băut Martini cu măsline verzi și nu vodkă cu murături, l-am fi citit pe Shakespeare în original și pe Cehov cu dicționarul, nu-l ascultam pe Timoti și nu eram îndrăgostite ieftin de Sasha Belîi, am fi avut cultură, am fi avut biblioteci cu oameni pline și nu streptease la bară, am fi fost...ehhh, dar nu sîntem. Pentru că am fost eliberați.
N-aș vrea să mă ia valul frustrării mele interioare. Vreau să mă bucur de sărbători încă, totuși, dorogoi Lev Leșcenko, fiincă tot ți-au luat bilet deja să vii mîine la noi, pentru că eu nu pot să te rog să-l înapoiezi  că și așa s-au scumpit biletele voastre către neamurile noastre, dacă totuși mîine o să iai microfonul să cînți...cîntă  Лаванда, горная лаванда, că mi-i drag sau altceva, numai te rog fără aluzii frățești de eliberatori, pentru că noi avem mame diferite...iar a ta nu-i aici. 
Veniți, cîntați, dar nu vă urcați cu bocancii la mine pe masă. Am așternut o față nouă, brodată, albă...românească și nu vreau să mi-o mînjîți de noroi...iar.

Ultima noapte de aprilie, întîia zi de mai

   Noaptea e o Ea. Are buze roșii, gene lungi,tocuri înalte. Priviri de demon. O privesc din cearșafurile mele albe, cu iz angelic, mhm.... e ultima noapte de aprilie. S-o ia naiba cît e de urîtă.  Aș pleca din ea, dar unde să mă duc cînd e noapte peste tot. Stau și-o privesc cum mă privește. O cadînă îmbălsămată în ispite. Nu mă tem de ea pentru că eu cred în îngeri, chiar dacă nu-i văd din cauza norilor. Nu pot s-adorm. Mă gîndesc la aprilie ce pleacă. Aprilie al meu... dragul meu april. Ești unicul de peste an pe care îl ador cu un fler aparte. Mă îndrăgosteai de tine pe cînd aveam un minut din viață. Iar tu miroseai a liliac și aveai părul frenetic aruncat peste frunte. Blond. Te petrec și rup ceva din mine. Nu vreau s-adorm, pentru că tu o să-ți iai papucii ți-o să ieși făr să mă săruți pe frunte, iar eu asta nu ți-o iert. E ultima noapte de aprilie. Îmi iau cana de ceai din liliac și deschid cartea lui Nabokov. Citesc "Lolita"...  Cartea asta pute a erotism infantil și are blestemul viselor ce stau să se îndeplinească.  O perversiune  întreagă. Cartea asta merge cu o votcă, dar nu cu ceai. 
 Să fi trecut vreo 2 ore de cînd rătăcesc în pagini. E ora 3. Încă nu te-ai dus. Ești aici cu mine. Dă-o nabii de carte. O termin mîine, azi stau cu tine. Îmi vin atîtea gînduri..
   Îmi amintesc cum am cunoscut-o pe L. Prima dată cînd am întîlnit-o pe L. avea părul lung și blond, a doua oară era scurt si roșcat. Era stranie. L. fuma mult și doar țigări scumpe, nu-și irosea plămînii cu molii ieftine... cînd nu avea bani de țigări zicea că a lăsat...dar niciodată nu recunoștea că n-are bani. L. se îmbrăca frumos, combina hainele într-un mod aparte, fie ca soțiile de prim-miniștri, fie ca prostituatele...îi stătea bine ș-așa, ș-așa. L. rîdea mult și respingător, deși o putea face altfel, insista pe coarde mai ușuratice totuși. L.era îndrăgostită de un bărbat cu 18 ani mai mare. De asta eu cred că L. fuma atît de mult...L. Lui L. nu-i plăceau femeile care se bronzau topless pe plajă pentru că avea cinci motive: sunt proaste, îi rău pentru reputaţie, îi rău pentru piele, îi rău pentru viitorul copil şi sunt proaste.  L. era stranie și totuși eu am cunoscut-o pe L. și mie mi-a plăcut de ea. Da de ce te-ai fi băgat la mine în gînd tocmai azi, L.?
 Gînduri...gînduri... De ce nu se termină noapte asta de aprilie? 
  Îmi amintesc de tine în acea dimineață. Cum ai putut să mă lași în urmă?
 Eu, cu coșul plin de cireși?
 Eu, care aveam fruntea netezită doar de vînt în acea dimineață?
 Eu, cae aveam ochii uscați de soare și desculțul uns de praf?
 Eu, care credeam că dacă o să te fac să rîzi,  o să te îndrăgostești de mine...însă de fiecare dată cînd rîdeai tu...mă îndrăgosteam tot eu..
Eu, care te-am întîlnit pe tine în acea dimineață și am înțeles de ce au eșuat atîtea iubiri pîn la tine.
Eu, care n-am dus un coș gol niciodată în viață.
De ce m-ai lăsat cu sîmburii de cireși în el?
 Ca să revii. Și-ai revenit. Și te iubesc.
 Ș-a plecat aprilie al meu... și nu m-a sărutat pe frunte...te-a lăsat pe tine s-o faci. Și-i dimineață de mai.  
 Așa mi se întîmplă de fiecare dată, în fiecare an. Exact cînd să se spubere, eu m-arunc în vise.

 Azi e 1 mai.  Azi lumea iese la frigărui. Azi pădurile îl găzduiesc pe Stas Mihailov. Femeile aleargă după copiii mici,fac salate și așează masa, pentru că bărbații lor n-au cînd, da nici nu pot. Au buricul dilatat de la bere. Da ele îs fericite. Se simt iubite, nu în zadar Mihailov le cîntă la casetă 

Все для тебя
Рассветы и туманы
Для тебя - моря и океаны
Для тебя - цветочные поляны
Для тебя.

Și cum să nu-și alinte ele bărbații, cînd ei  dau "Все di la dînșii, numa ca liubushka să șie davolinaia".

Trăiască mai!

Adio aprilie!

http://lyricstranslate.com