"Tot mai multe minore nasc copii". Era titlul unei știri de ieri, care a sunat în capul meu ca ultimul zurgălău pentru unii, plingăcios și ud. Mda, Moldova renaște din copiii copiiilor ei. La fiecare copil născut, țara pierde altul...necroit, neînverzit, un altoi în toamnă tîrzie care a rămas searbăd. Părinți plecați, odrasle lăsate, ploduri facuți pe la șașlici de vară, unde nimic nu se opreste printre dinți, decît carnea...
Și totuși fetele ajung să nască, neștiind la început de ce li se face rău la stomac, că doar beau chisleag întruna, pîna la veridictul medicului de familie, care cade ca o placă de beton din ceruri. " Vei fi mama".
Buuuuuun. Și pentru că în Grădina Edenului tot se păcatuieste de la un măr, de ce n-am ierta și greșelile pamîntești, făcute din goliciunea trupului și a minții de copil? Nu încurajez, dar încerc să nu condamn un fapt consumat. Ne credem atît de sfinți pe lingă astfel de nevrednice, de parca am avea cheile Raiului de la Sfintul Petru, de parcă noi am face check-in-ul, tu intri, tu nu, de parcă n-am avea copii, de parcă n-am bătut în lemn măcar o data la gîndul că fata mea ar putea naște de copil, că baiatul meu ar putea fi tătic mucos...
Pus în fața situației săvîrșite, ce face statul pentru ele? Corect. Pentru spălare de pacate le trimite la spălat de... pelincuțe. Ai stat 4 zile în maternitatea din capitală? Ți-ajunge, te-ai facut vedetă, a venit televiziunea, te-a filmat, au scris despre tine și rușinea ta, Buliga a facut conferință de presă și a spus că situația e alarmantă, ai vazut cum se vede cerul plin de stele în oraș, într-o noapte tîrzie.. și gataaaa, devochika, la Izvorăni, la mîca. Acolo ai apă de rîu, capră, vacă, găini, o să crești odorul, că la oraș e greu cum n-ai da... ai numai lapte praf și în loc de pelinci de in, niște amărite bucăți de hîrtie moale... Pe tatăl copilului , care poate și s-ar insura cu păcatoasa de Magdalena, îl inchide pe 3 ani pentru c-a întreținut relații sexuale cu o minoră, și apoi... după ce ți-o adormit toate pornirile pline de dezmaț.... poți să te și însori băiete... ai să cinți Murka în loc de "nani , puiul tatii" Și gata, s-o spalat statul pe mîini. Le pune pe toate la locul lor, copil la mama, idiferență la indiferență, pelinca la pelinca..spălate, fierte, crocmolite.. De alocații nu mai zic, nu mai cheltui cerneala.
E greu sa fii mamă a Moldovei. Aș fi putut să-mi dărui copiii altui stat. Aș fi putut să-i fac niște mici lorzi ai Angliei, poate niște petites parisiennes, or niște wolves ai Wall Street-ului, dar am ales să-i fac haiduci aici, în țara mea, pentru că a lor ar fi putut fi oricare...Aici însă dai cu capul de ce vrei, numai nu de bucuria de a fi mamă și de a-ți mai dori să fii.
Mamelor de azi adesea li se aminteste cît le e de ușor să-și crească copiii, pentru că au scutece, mașini de spălat, că pe vremea bunicilor și a mamelor noastre era mult mai greu, făceau case și spălau totul în mîini. Unei mame care crește copii i se spune ca stă acasă și îi e ușor, nu face mai nimic, iar dacă încearcă să se jeluie de greutăți ,, curat îi o alintată,, Statul azi are alte cerințe de la o mamă, o impune la alte obligații. are alte așteptări de la mame.
Bunicile noastre au crescut cîte 9-10 copii. Se creșteau unul pe altul, pentru că părinții o aveau cu munca în cîmp, iar dacă erau prea mulți în familie și o duceau greu se mai și dădeau de suflet, așa ca un colac la priveghi. Se mai întîmpla să mai moara dint ei, de tif sau hepatită, iar din droia mre se mai alegeau, așa cum era primit să se zică, astfel încît rămîneau atîți cît trebuiai. O mamă cu mulți copii la vremea ceea nu plîngea pe la înmormăntările lor, fiind convinsă că așa a vrut Domnul, și poate tare adînc ăn suflet, era și o ușurare. O gură mai puțin. Îi luau pe la prășit de norme, îi îngropau pînă la jumătate în pămînt ca să nu fuga de lîngă ei, și plecau cu rîndul. Creșteau așa toți o dată. În ritm de turmă.
Noi ne-am născut din părinți sovietizați. Perioada lui Gorbaciov, era perioada strictă a celor 2 copii. Straniu, cam la toți era fata și băiat, curent ce a cam dispărut în zilele noastre, o dată cu eliberarea (!) Părinții noștri își făceau case, ajutați de kolhozuri și din banii de la nuntă. Aveau salariu mizer, dar cu care supraviețuiau. Ne nășteam noi, absolut gratis, hrana artificiala era la fel, gratuită. Creșteam un an acasă, apoi eram dați la grădinița, în grupa de creșă. La un an! Mamele trebuiau să fie productive, trebuiau să muncească. Statul prelua o bună parte din atribuțiile lor, pentru ca ele să poată activa libere de orice griji. Le venea în întîmpinare, deși le oferea în schimb cîteva ruble amărîte. Unei mame sovietice i se dădea foaie de boală ori de cîte ori vea nevoie să stea acasă cu copilul, concediu prelungit, pînă la deplina refacere și asta fără ca ea să se simtă oarecum că se învoiește așa des. Copiii frecventau cercuri suplimentare de unii singuri sau în grup. Acestă ierarhie a lucrurilor convenea fiecăruia.
Am ajuns să naștem noi copii. Îi naștem în euro, deși creștem lei în buzunare. Din sala de naștere pînă în salon, pui la toți în buzunare, pentru că gîndești tu, că nu ți-i dator nimeni să îți taie buricul copilului. Lapte praf, scutece, mîncare specială, îmbogățită cu nutrienți...pentru că cei mici nu mai cresc rugumîndu-le tu și punînd mastificația în lingura lui,...toate cer bani. Da bani nu-s. Pentru că statul alocă bani rupți în degete. Pentru mamele care au muncit, o sumă, iar pentru cele care au stat acasă, din varii motive, alta sumă, de parcă ar crește monștri și nu tot copilul acestei țări, de parcă unul crește din banii mamei lucrați, iar altul din călcîiul cu care a stat mama în fund, pe prispă. Taxe la grădinițe, taxe la școli. Statul,însă, cere copii pregătiți. Pînă în clasa întîi ei trebuie să poată scri și citi. Iar mama trebuie să se ocupe de el, de altfel e catalogat ca slab și neproductiv, iar pe o piață unde apar numai licee elitare, tu trebuie să te desfaci cum poți, tu trebuie să fii zeu și nu mamă, așa încît copilul tău să fie în rînd cu toți. Țara are nevoie de elită. Țării îi e totuna de ce ai nevoie tu.Îți pune copilul în brațe si descurcă-te cum poți, da să te descurci bine, altfel apar penalitățile sociale. O mamă care se angajează la serviciu va fi privită chiorîș de șefi, iar zilele în care ai bătut la ușa lor pentru a cere învoire pe motiv de boală a celui mic, le vei ține minte ever. Te vei simți o prostituată care și-a cerut banii în avans.
Ne dezvoltăm într-o societate plină de etichete si morale în care o mamă cu doi sau mai mulți copii, este privită ca un bolnav de leucemie, condamnată la moarte de sine, lentă și fără pic de ușurare. Și nu vreai să pari așa, ai vrea să aduci un milion de contraargumente la ceea ce pari, pentru că tu știi că ești puternică și o să reziști la toate, că o să le poți îmbina si într-un final o să triumfi ca flacăra olimpică....Însă...te dai cu capul de zid și te trezești. E țara mea, Moldovă -mamă... unde eu mă duc și insist ca în certificatul de naștere să-mi scrie copilul la naționalitate - român, iar mie mi se spune că nu există așa națiune la noi. Iar dacă nu există, ce caut eu aici?
Natalitatea scade, satele mor, femeile sunt împinse de la spate ca să nască. O dată însă, ce ti-ai făcut datoria în fața ta și a întregii lumi, cu două degete la chipiu, ministra îți flutură batista și te trimite la spălat polzunoși. Da printre ei să nu uiți să crești un copil sănătos, deștept, pentru că noi cîndva o să vrem să ne integrăm în Jupiter, iar pentru asta statul cere copiii cu carte. Iar dacă doamne ferește, tu , mamă destrăbălată și iresponsabilă , te-ai dus cumva la Etalia ca sa-i faci rost de-un abecedar, vei avea pe veci amprenta de abandon în folosul ....nu a societății....a nimănui. Și pentru că te-ai dus la Etalia copiii tăi au făcut alți copii. Și aici ajunge cercul de unde a început.
***
Mă duc să-mi croiesc pelincuțe. Nu de alta, da poate copilul meu ajunge vreun ministru, iar eu cu mare drag i-aș spăla răhățelul, numai să știu că alte femei vreodată vor fi nerăbdătoare s-ajungă mame.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu