Unul trece, altul vine

A mai plecat unul...S-a dus fugar, pe nesimțite, ca un hoț într-o harbuzărie...Nici bradul n-a apucat bine să culeagă niște praf, că uite sclipesc luminile din nou pe el. Și ce-a rămas din cel trecut? Amintirea unor fericiri, durerea unor lacrimi, succesele unora,munca de sisif a altora și desigur un sfîrșit de lume care fie  s-a razgîndit să mai vină, fie s-a ascuns în beci și el de frica lui, fie ne va da tîrcoale la anul, atunci cînd nici pe-o Maya  n-o s-o manînce limba să-l pîrască. Cît de mult ai însemnat tu pentru mine? Mi-i greu să ma confesez. Să-ți spun nimic, mi-i frică de Dzeu, să spun puțin, mi-i teamă de și mai puținul pe care aș putea să-l am, să spun mult, te-aș slăvi, și n-o meriți...
Ai fost un an ordinar. Un an în care piciul meu a mai crescut, a luat un an din tinerețea mea, și-am rămas mai săracă anatomic, nu și sufletește, un an în care am rîs, am plîns, am certat, am fost certată, am mințit, am fost fericită, am fost lîngă cei dragi, și ei au fost lîngă mine...și pentru că mai sîntem toți împreună vreau să-ți mulțumesc, anule ce pleci.
 Și de fapt cît ești tu de mare, pentru o Moldovă micuță c-a a mea? Cît de multe au fost cele 12 luni de încercări pentru sărmana de ea, pe care le-ai aruncat așa... ca pe-o mănușa la duel, de parcă ai vrut să vezi, a ridica-o? Și-a ridicat-o,don 2012, dar n-a fost numai una. Pe unde ai dat vieți, pe unde le-ai luat, ai jucat la nunți și ai încreștinat pui de îngeri, pentru unii încet,pentru alții prea repede, dar te duci și n-o să mai vii înapoi, niciodată. Vei rămîne o amintire vie pentru cineva și o uitare senilă a altora. Regret că am tăcut cînd de fapt aș fi spus atîtea, regret  c-am fost zgîrcită în sentimente, regret că n-am avut destulă voință ca să-mi îndeplinesc niște vise, regret că am întîrziat cu multe, mă bucur totuși că mai vine un an, un an în care o să am timp să-mi spăl regretele ca pe niște rufe pînă la prospețimea lor absolută...
 Dragul meu, 2013, știu că te-ai pornit deja, încă n-ai ajuns nicăieri, dar ești în drum și ești așteptat. Și eu te aștept, mult, mult. Vreau să-ți spun că ești un norocos, pentru că vei fi iubit de mine. Eu știu să dărui iubire anilor care îmi aduc copii, iar tu vei fi unul din ei. Nu îți va fi ușor, vei avea peste multe de trecut, și nu pentru că ești ..13, ci pentru că lumea s-a convertit demult la semnificația cifrei ce-o porți la coadă. Am să te rog să nu fii zgîrcit, să dărui zîmbete, să semeni fericire, să aduci acasă sufletele rătăcite, să pui o mînă de sănătate pe rana durerii. Să fii atît de frumos, încît să nu te lăsăm să pleci. Oare o să-ți fie cu putință să fii așa?
 Eu te voi întîlni la fel, ca și pe toți frații tăi, sărutîndu-mă... așa ne e tradiția, te rog mult, cînd vei intra în casa mea să ne săruți și tu pe frunte, cu miros de mir, ca o binecuvîntare...

Post Scriptum:

Moarte, în anul care trece, pe care tu l-ai savurat din plin și ai triumfat gladiatoare, ai adus lacrimi sfîșietor de dureroase multora, prea multe, prea dureroase, ai secerat accidente si întămplări nenorocite făr' să te gîndești la cei ce pleacă și la cei ce rămîn...Dacă tu nu ai avut niciodată copii, dacă tu nu ai avut niciodată mamă, dacă pe tine nimeni,niciodată nu te-a cuprins la suflet, nu-ți arunca mînia neagră printre noi, te rog, e mult, prea mult...ai luat într-un an , cît pentru o viață. Nu lua copiii altora ca să fie ai tăi și nu lua părinții copiiilor, ca să fii mingîată și tu. Mi-i milă că nu știi să iubești. Pleacă,nu doar la anul ci în veci.